Regizor : Rainer Werner Fassbinder     

Scenarist : Rainer Werner Fassbinder

Gen: Drama

Timp : 120 min

Un oras bombardat, un peisaj cum numai razboiul ti-l poate reda si totusi iata-ne vizionand o ceremonie de nunta intre Maria ( Hanna Schygulla ) si soldatul german Hermann ( Klaus Lowitsch ).

Dupa o casnicie de numai o noapte si zi, Hermann este chemat pe front. In tot acest timp, Maria petrece ore in sir in gara cu o poza de a lui intreband de el, chiar cu speranta ca poate mai traieste si se va intoarce. O voce ii spune ca acesta a murit, veste ce nu aduce pe obrajii Mariei nici o lacrima, ci din contra, isi schimba radical atitudinea : isi gaseste un loc de munca intr-un bar din oras- cel mai vizitat bar de catre soldatii americani. Acolo il cunoaste pe Bill ( George Eagles ) cu care leaga o relatie pana intr-o zi [???] cand lucrurile iau o alta intorsatura.

O alta prezenta masculina apare in viata acesteia , pe nume Karl Oswald ( Ivan Desny ) ce ii deschide portile spre o cariera de succes – cu greu dobandita de o femeie in acele timpuri. De la postul umil de secretara, aceasta dezvolta afacerea lui Karl, marcand astfel renasterea economiei in Germania de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial.

Este un fillm al carui inceput este puternic conturat  de zgomotul bombelor ce  se napusteau asupra orasului, insa pe parcursul filmului atmosfera se linisteste. Caracterul Mariei, insa, se remarca odata cu vizionarea povestii crescandu-i intensitatea. Este un personaj al carui drum este ascendent, dar care prin absolut toti pasii si alegerile facute nu lasa impresia decat de un mare sentiment de dragoste fata de sotul ei.

O rochie dobandita de la straini, tigari primite de la soldatii americani, secretara apoi femeie de afaceri, vestimentatie scumpa apoi o casa de vis. Mi-a dat impresia ca nu traia deloc prezentul, ci mereu in viitor (cu gandul la sotul ei). Batea la masina de scris in timp ce i se facea o declaratie de dragoste, vorbea la telefon in timp ce era cautata de de omul care era indragostit de ea. Il umileste, il cheama la ea pentru favoruri sexuale, ii spune ca tine la el dar il trateaza cu o atitudine glaciala. Mai mult de atat : aceasta este cea care ii cere sa se culce cu ea, nu viceversa urmand sa sa-i explice : “You are not having an affair with me. I am having an affair with you”.

Un alt motiv care ma convinge de iubirea ei fata de Hermann este redata de intalnirile pe care Maria le are cu prietena ei din copilarie, Betti ( Elisabeth Trissenaar ) . Aceste aveau loc intr-o cladire veche ce fusese bombardata in razboi si nereconstruita. Obisnuiau amandoua sa se urce cat de sus puteau si sa priveasca totul in jur ( Maria mereu se uita in jos). Le consider a fi retrairile momentelor din ziua nuntii, o amintire resuscitata ( scenele nu durau deloc mult) dupa care aceasta se intorcea in birou sub marca femeii renumite de affaceri.

Aceasta femeie are un suflet intr-o armura. Pastreaza sentimentele pentru hranirea propriei placeri, deloc abordandu-le prin comportament. Nu-si exteriorizeaza decat acel comportament conturat de caracterul unei feministe convinse. Este o femeie frumoasa, de o eleganta aparte, degajand feminitate atat prin atitudine, cat si prin tinutele vestimentare. Traieste in doua lumi: alaturi de afacere si alaturi de sotul ei [???].

Este cel de-al patrulea film al lui Rainer Werner Fassbinder , pe care il vizionez si pot spune ca deja imi permit sa-l clasific, sa-i remarc particularitatile si creativitatea.

Unul dintre semnele originalitatii lui sta  in faptul ca nu reda scene dramatice care instiga spectatorul la reactii emotionale.Nu exista lacrimi, reactii extreme si izbucniri. Regizorul domina reactiile spectatorului din spate, provocandu-l sa vada dramaticul din spatele imaginii. Care imagine? Cea de ansamblu. Drama este povestea in sine, ideea pe care ti-o creaza in minte in timpul vizionarii.

O alta provocare, de data aceasta pentru Rainer Werner Fassbinder si pentru critici este plasarea si abordarea caracterului feminin pe timp de razboi. Lumina in care este pusa femeia in relatie cu societatea atat  in timpul, cat si  dupa un razboi, consider a fi o tema complexa si grea. Razboiul este un factor ce naste intr-un om lucruri inimaginabile ( este ca si cum ai scoate un om in salbaticie si l-ai lasa sa se descurce singur). Razboiul provoaca un haos interios si exterior, te pune in postura de a te uimi pe tine. Rainer Werner Fassbinder a luat femeia ca unealta a experimentului.

Finalul [???] – marca Rainer Werner Fassbinder – numai el putea gandi si pune in scena asa idee.

Vizionare placuta!