Latest Entries »

Charlie Chaplin

Charlie Chaplin

Vis de copil

Pasionata fiind de filme, sunt incantata si ma bucur ca un copil atunci cand vizionez filme de epoca in care apar printi si printese, castele, rochii spectaculoase si iubire vesnica.

Scene de dragoste dintre cei doi ma induioseaza, cu atat mai mult cand au loc in camerele acelea mari in palate ca de clestar, cu geamuri mari – exact ca in povestile pe care mi le citea a mea bunica.

Mobila clasica si camerele pline de oglinzi, flori, papusi de portelan in mijlocul carora domnea fastuos baldachinul ce parca ma chema pe salteaua lui pufoasa alaturi de papusile mele de portelan. Somnul mi-ar mangaia gandurile si frumusetea pe acelea saltele pe care odata intinse te scufunzi in lumea visurilor si a viselor.

In fiecare camera , cand ma uit la filme, observ ca exista canapele si fotolii de catifea destinate scenelor in care domnitele citesc, croseteaza sau scriu mesaje de dragoste.

De fiecare data dupa ce termin un film de epoca, eu inca mai visez si de aceea, de curiozitate, vizitez magazinele online de mobila poate, poate voi gasi ceva ca in filme. Din fericire inca mai exista acel design ce iti ofera acelasi aer elegant de epoca si sofisticat. Visez in timp ce ma uit la modelele de mobila..visez la o camera mare cu geamuri mari, cu baldachin , o camera alba ca de printesa in care sa imi pun papusi de portelan si jucariile colectionate pana acum. Momentan imi creez paradisul meu doar virtual, jongland pe site-urile ce-mi ofera aceasta posibilitate, dar nu incetez in a spune : Vreau si eu mobila ca in povesti!

Whatever works (2009)

Regizor : Woody Allen

Scenarist: Woody Allen

Durata : 92 min

Gen : Comedie, Romantic

 

Whatever works, consider eu a fi un film de rezonanta si deloc pentru toti posibilii spectatori.

Un film complex in care chiar daca se relateaza viata unui om intr-o relatie (ce-i drept bizara), totusi dezbaterile isi focalizeaza subiectele in alte idei.

Despre ce este vorba?

Prejudecati, religie, gradul de acceptare intre oameni, rabdare, homosexualitate, prostia, snobismul. Acest film provoaca si dat fiind faptul ca abunda in subiecte tratate, fiecare are libertatea sa priveasca la el, ceea ce doreste si intelege . Este acel gen de film pe care daca il vizionaezi in momentele/varstele diferite iti ofera sansa de a-l percepe diferit, in pofida evidentului subiect : o relatie dintre doi oameni.

Desi comedie romantica, eu imi permit sa-l numesc documentar (asa l-am perceput). Vad cum mi se redau anumite aspecte ale unei relatii dintre doi oameni: cum se contrubuie la formarea reciproca, cum evolueaza doi oameni in prezenta celuilalt, profunzimea realitatii, teama unei persoane de a se descoperi si despre cum oamenii sunt inconjurati de prosti.

Cine imi povesteste?

Un misogin, asa-zis-ul “geniu neinteles” care aproape luase premiul Nobel in domeniul fizicii, un om ce emana scarba fata de specia umana, considerandu-i pe toti snobi prosti.

De departe recunosti stilul Woody Allen. Este vocea lui si abordarea proprie ale unor aspecte din viata mai sus mentionate, insa interpretata de Boris (Larry David ).

Nu am vazut rostul de a reda povestea sau a-l caracteriza prea mult pe Boris pentru ca nu este un film despre care imi vine sa scriu o recenzie, asa cum am facut pana acum. Este vorba de cum il percepi tu ori eu nu am vrut sa pleci deja de la anumite premise pe care ti le-as fi enumerat eu intr-un tip de recenzie cu care am obisnuit.

Atat pentru acest film. Vizionare placuta!

Whitney Houston

Ce sa mai zic?

Another one down..a lot more to go..cam asa privesc eu lucrurile cand vine vorba de un mare nume/personalitate ce moare din cauza drogurilor.

De ce nu si Whitney Houston??

Mare voce, mare om ce a influentat o multime de actuali cantareti faimosi. Bravo ei ca a fost sursa de inspiratie. Am ascultat-o si inca o mai ascult, desi acum stiu ca toata lumea numai asta o sa difuzeze : Whitney Houston. Daca iti vei vizita vreun prieten iti spun sigur ca asta va canta in boxele lui pentru cel putin 2 saptamani.

Vocea ei a acompaniat memorabile scene din filme. Sursele spun cum ca ar fi fost vocea perfecta, o imagine perfecta. Insa nimic nu tine o vesnicie, in ultima perioada nu am mai auzit de ea, aparitiile publice scadeau in numar, vanzarile albumelor la fel. Chiar ea a marturisit ca a devenit o victima a cocainei, a drogurilor in general. Ea declara : “The biggest devil is me. I’m either my best friend or my worst enemy” in 2002 intr-un interviu sustinut de Diane Sawyer.

Totusi norocoasa : sa fii fata unei cantarete de muzica ,Cissy Houston, verisoara cu Dionne Warwick  si fina cu Aretha Franklin…eee…frumos.

Cum spun multi acum: o alta stea a cazut!

Imi pare rau..si chiar este o pierdere !

Poezie de 11 Februarie

ACTA ACTA

TE DAU GATA

TE MAI IAU SI CU LOPATA !

Mai, cum sa vii si sa-mi iei informatia de sub nas? De ce m-ai priva de la o chestie vitala, asa cum a ajuns sa devina  informatia? De ce m-ai lasa trista in fata laptopului fara acces la lume. Ma izolezi si mie nu-mi place.

Uita-te cu cati vin dupa mine pe 11 Februarie! Esti rea,  ACTA ! Cum mai cresc? Cum  ma mai fac eu mare, daca tu nu ma lasi? Cum mai invat , cum mai scriu pe blog , cum le mai arat prietenilor un filmulet comic de pe youtube.com? Cum mai rad cu prietenii mei cand sunt plecata de acasa? Cum le mai arat ce am mai citit si descoperit?

Ma inchizi in colivie, nu o sa mai fiu libera!

Stiu ca sunt biblioteci si carti, dar afara e frig..zapada este mare, e greu sa circuli cu masinile! Am nevoie sa dau licenta, dizertatia, sa iau examene, sa invat si internetul imi ofera atat de multe (uneori mai multa informatie decat mi-o poate da o carte) !

De ce imi furi libertatea de exprimare? Aici pot spune orice !!!

Eu stiu ca tu lupti impotriva contrabandei, a pirateriei digitale, a produselor contrafacute, dar cu siguranta poti gasi si alte cai de rezolvare.

Nu este frumos ce faci!

The marriage of Maria Braun (1979)

Regizor : Rainer Werner Fassbinder     

Scenarist : Rainer Werner Fassbinder

Gen: Drama

Timp : 120 min

Un oras bombardat, un peisaj cum numai razboiul ti-l poate reda si totusi iata-ne vizionand o ceremonie de nunta intre Maria ( Hanna Schygulla ) si soldatul german Hermann ( Klaus Lowitsch ).

Dupa o casnicie de numai o noapte si zi, Hermann este chemat pe front. In tot acest timp, Maria petrece ore in sir in gara cu o poza de a lui intreband de el, chiar cu speranta ca poate mai traieste si se va intoarce. O voce ii spune ca acesta a murit, veste ce nu aduce pe obrajii Mariei nici o lacrima, ci din contra, isi schimba radical atitudinea : isi gaseste un loc de munca intr-un bar din oras- cel mai vizitat bar de catre soldatii americani. Acolo il cunoaste pe Bill ( George Eagles ) cu care leaga o relatie pana intr-o zi [???] cand lucrurile iau o alta intorsatura.

O alta prezenta masculina apare in viata acesteia , pe nume Karl Oswald ( Ivan Desny ) ce ii deschide portile spre o cariera de succes – cu greu dobandita de o femeie in acele timpuri. De la postul umil de secretara, aceasta dezvolta afacerea lui Karl, marcand astfel renasterea economiei in Germania de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial.

Este un fillm al carui inceput este puternic conturat  de zgomotul bombelor ce  se napusteau asupra orasului, insa pe parcursul filmului atmosfera se linisteste. Caracterul Mariei, insa, se remarca odata cu vizionarea povestii crescandu-i intensitatea. Este un personaj al carui drum este ascendent, dar care prin absolut toti pasii si alegerile facute nu lasa impresia decat de un mare sentiment de dragoste fata de sotul ei.

O rochie dobandita de la straini, tigari primite de la soldatii americani, secretara apoi femeie de afaceri, vestimentatie scumpa apoi o casa de vis. Mi-a dat impresia ca nu traia deloc prezentul, ci mereu in viitor (cu gandul la sotul ei). Batea la masina de scris in timp ce i se facea o declaratie de dragoste, vorbea la telefon in timp ce era cautata de de omul care era indragostit de ea. Il umileste, il cheama la ea pentru favoruri sexuale, ii spune ca tine la el dar il trateaza cu o atitudine glaciala. Mai mult de atat : aceasta este cea care ii cere sa se culce cu ea, nu viceversa urmand sa sa-i explice : “You are not having an affair with me. I am having an affair with you”.

Un alt motiv care ma convinge de iubirea ei fata de Hermann este redata de intalnirile pe care Maria le are cu prietena ei din copilarie, Betti ( Elisabeth Trissenaar ) . Aceste aveau loc intr-o cladire veche ce fusese bombardata in razboi si nereconstruita. Obisnuiau amandoua sa se urce cat de sus puteau si sa priveasca totul in jur ( Maria mereu se uita in jos). Le consider a fi retrairile momentelor din ziua nuntii, o amintire resuscitata ( scenele nu durau deloc mult) dupa care aceasta se intorcea in birou sub marca femeii renumite de affaceri.

Aceasta femeie are un suflet intr-o armura. Pastreaza sentimentele pentru hranirea propriei placeri, deloc abordandu-le prin comportament. Nu-si exteriorizeaza decat acel comportament conturat de caracterul unei feministe convinse. Este o femeie frumoasa, de o eleganta aparte, degajand feminitate atat prin atitudine, cat si prin tinutele vestimentare. Traieste in doua lumi: alaturi de afacere si alaturi de sotul ei [???].

Este cel de-al patrulea film al lui Rainer Werner Fassbinder , pe care il vizionez si pot spune ca deja imi permit sa-l clasific, sa-i remarc particularitatile si creativitatea.

Unul dintre semnele originalitatii lui sta  in faptul ca nu reda scene dramatice care instiga spectatorul la reactii emotionale.Nu exista lacrimi, reactii extreme si izbucniri. Regizorul domina reactiile spectatorului din spate, provocandu-l sa vada dramaticul din spatele imaginii. Care imagine? Cea de ansamblu. Drama este povestea in sine, ideea pe care ti-o creaza in minte in timpul vizionarii.

O alta provocare, de data aceasta pentru Rainer Werner Fassbinder si pentru critici este plasarea si abordarea caracterului feminin pe timp de razboi. Lumina in care este pusa femeia in relatie cu societatea atat  in timpul, cat si  dupa un razboi, consider a fi o tema complexa si grea. Razboiul este un factor ce naste intr-un om lucruri inimaginabile ( este ca si cum ai scoate un om in salbaticie si l-ai lasa sa se descurce singur). Razboiul provoaca un haos interios si exterior, te pune in postura de a te uimi pe tine. Rainer Werner Fassbinder a luat femeia ca unealta a experimentului.

Finalul [???] – marca Rainer Werner Fassbinder – numai el putea gandi si pune in scena asa idee.

Vizionare placuta!

Se termina House M.D.

M-am intalnit aseara cu Fox. Ghici ce, dragi fani ai serialului, House M.D. ne paraseste! Gata! Sezonul 8 va fi ultimul! Nu vom mai fi incantati de House ( Hugh Laurie).

Serialul meu preferat, in urma caruia Hugh Laurie a devenit unul dintre actorii mei favoriti . House, un personaj interesant, misterios de la care mi-am mai schimbat anumite puncte de vedere legate de principii, viata.

Sper la un alt serial cu Hugh Laurie!

Pe 8 Februarie, in Grupul Bloggerilor, Horea Mihai Badau ne-a poftit la o dezbatere la masa rotunda. 14 oameni au discutat despre blogging – furt sau continut propriu ?!

Ce semnifica furtul in acest context? Acel bine-cunoscut “copy paste”, insa fara trimitere catre adevaratul autor, ci asumarea lui sub marca proprie a blogului. Lucru care, din punctul meu de vedere, da o bila neagra bloggerului. Cum iti castigi notorietatea? Cum te remarci in aceasta lume destul de extinsa si diversificata, daca nu prin originalitate subliniata de personalitatea fiecaruia in parte.

Sustin preluarea informatiei, atata vreme cat o modelezi pe propriul stil, trec cu vederea si un copy paste ( caci preluarea a 500 de semne din articol deja publicate este permisa), dar numai si numai daca imi prezinti si sursa.

Intorcandu-ma la masa rotunda: originalitatea si creativitatea au dominat  parerile colegilor mei, sustinand ideea conform careia parerea proprie este cheia unui adevarat succes in calitate de blogger. Au mai existat si ale persoane  ale caror opinie puncteaza faptul ca preluarea de informatii de la alte surse este binevenita, atata vreme cat se precizeaza sursa. O colega, insa, a subliniat faptul ca foloseste informatii din alte surse deoarece blogul pe care il are se dedica unui singur subiect (in cazutl de fata-beauty).

Incinsi in discutii s-a mai pus o problema : Care este diferenta dintre blogger si jurnalist? Bloggerul nu trebuie sa se confunde cu jurnalistul si nici viceversa. De ce? Bloggerul ar trebui sa profite de libertatea de exprimare pe care i-o ofera statutul, in timp ce jurnalistul este subjugat conducerii glaciale. Contra-ataca un coleg ce ne aminteste de faptul ca bloggerii redau articole din propria experienta, in timp ce jurnalistii acapareaza in articole miscarile cotidiene ale societatii.

Horea Mihai Badau ne intrerupe cu o intrebare simpatica (eu ma retrasesem de la masa, fapt pentru care voi raspunde acum) : Sunteti de acord sa preia cineva materialele voastre? Cu link sau fara link?

Raspunsul meu : Da! (cu link), iar daca esti mandru: nu, mulumesc!(dar tin la ideile mele si orele dedicate cu pasiune blogului, ori daca esti la fel de pasionat cu siguranta iti iubesti opinia ta mai mult decat al meu articol).

…si cred ca toata lumea este in asentimentul meu..

              sursa: Maria-Madalina Chila

Alaturi de mine si cel care a organizat intrunirea- Horea Mihai Badau, au mai participat : Andreea Iovita,  Andreea Sfarlea,  Bahna Cristina-Maria,  Daniel BoteaEugenia Gabriela Cojocaru,  Roxi Lazar,  Ecaterina Moldoveanu, Ciocodei Alexandru Florin,  Laurentiu Iancu,  Daniel Alexandrescu,  Liviu Radulescu si Iuliana Mariana Iacob.

Pe 6 Februarie a fost ziua Grupului Bloggerilor din Romania ( grup realizat de Horea Mihai Badau), zi in urma careia al meu blog a facut cunostinta sau a oficializat relatia cu alte bloguri.

M-am gandit sa va fac si voua cunostinta cu oameni care scriu pentru voi. Ma gandesc ca poate le veti aloca un spatiu , sus la Bookmarks. Asa ca voi incepe de la cei pe care ii cunosteam, continuand cu cei noi.

Voi incepe cu un om pasionat de tot ce inseamna regie, teatru si film al carui blog il cunosc de mul timp, gasit deja in al meu blogroll de ceva vreme, pe numele lui Victor Preda (eu ii mai spun enciclopedia movie). Are un stil simpatic, uneori serios in a-si prezenta opiniile lui legate de filme, articole pe care le vei gasi in limba romana si engleza.( el e un om bun,vrea sa impace pe toata lumea ) Avand un vocabular degajat si prietenos, mie imi creaza un confort atunci cand ii citesc recomandarile, dandu-mi impresia ca este chiar in fata mea vorbindu-mi despre ele. Stie chestii despre seriale, filme, mai ales emisiuni : He knows stuff! He knows a lot about Colbert’s Report!

O alta cinefila indrazneata pe care am descoperit-o in noembrie este Laura Trisca Meleaca, intr-un articol de pe site-ul cerecomand.ro. Am dat o fuga pe blogul ei, atunci, unde am vazut un review al unui film pe care il vizionasem si eu, dar al carei pareri era complet diferita de a mea. Nu am uitat-o! Am reintalnit-o aici si am redescoperit-o, ocazie pentru mine de a-mi aloca mai mult timp si interes blogului ei. Ce sa zic : fetei chiar ii plac filmele si scrie cu pasiune despre acest subiect. Ce ma intriga pe mine sa o urmaresc este faptul ca unele review-uri imi dau de gandit asupra ideii mele formate deja despre un anumit film(uneori are cu totul si cu toootul alta parere decat am eu).

Chiar imi place de Cracanatus Incultus. Stilul aparte ma amuza constant. Limbajul este unul foarte libertin , indraznet. Este omul pe care, daca as avea ocazia sa-l cunosc si mi-ar vorbi/ povesti , as adopta un “straight face”, dupa care as izbucni in ras.

Pe Iulia Nicolae o supun unei provocari: chiar sa scrie despre absolut orice ii trece in cap fara abateri🙂 . Articolele ei sunt diversificate. Chiar gasesti tot ce vrei, de unde vrei, in ce mod doresti.Mi-a atras atentia si totodata m-a apropiat de blogul ei, prezentarea sectiunei : Despre mine (regasindu-ma la fel de indecisa ca si ea). De aceea si aceste articole diversificate, zic eu , care ar putea starni un cititor.Azi ceva, maine altceva..oare ce va scrie maine? E ciudatica treaba,dar felul in care reda lucruri din viata ei cu o nonsalanta si simplitate aparte, dialogurile…parca as citi o carte ,un adevarat jurnal personal.

Mens sana in corpore sano – Andreea Livia Lupsa – asa o caracterizez dupa blogul ei albastru. Un blog lejer, e ca la tine acasa🙂 Adopta o diversitate, insa alt gen. Ea vrea cu tot dinadinsul sa-ti folosesti creierii si sa gandesti cand ii citesti articolele, sau vizionezi filmuletele ce le posteaza, ba chiar si la o poza imi spune : “Nu are nici o legatura….daca la asta va ganditi!” AAA..deci sa inteleg eu..ca nu e bine..Buuun..Asta imi place!

Barbu Antonela Sofia – foarte frumos blogul! Nu stiu de ce, dar imi transmite romantism si nostalgie. M-a sensibilizat !🙂 Imi plac citatele mult ! Si blogul acesta le are scrise din dragoste.(dar sunt trista cand vad avon:( )

Ceva de domeniul tehnic, oricand este bine-venit. Cum sa nu? Multumesc , Gabriel Vasile. Sa explic cu exactitate ce se intampla pe acolo, ma indoiesc ca voi reusi. Gasesti acolo tot legat de ce contine notiunea de tehnic, un site foarte bine pus la punct.

Cam acestia sunt pe ziua de azi🙂  Am terminat articolul. Eu zic sa profitati de oamenii care isi aloca timp pentru a scrie in online, oameni care va destind cu articole sau care va informeaza ( de la care dam copy paste pentru proiecte ).

Spor!..Spor la citit, nu la copy paste!

 Dupa ce mi-am plimbat click-ul mouse-ului pe pagina site-ului Lost Movies, m-am oprit asupra lui Georges Méliès – primul regizor francez , numit si “The father of special effects”  si “the alchemist of light” ( Charlie Chaplin).

Este primul regizor ce a descoperit si folosit trucajul, printre primii creatori ai genului horror – Le Manoir du diable (1896)

A redat cinematografic, visul pamanteanului, si anume : de a ajunge pe luna. Este cel dintai film in care a folosit trucaj, animatie, primul S.F – Le voyage dans la lune (1902).

Un altul la care m-am gandit sa-l postez pe langa acesta – Cinderella (1899) – una dintre povestile copilariei.

Ambele filme sunt ca niste vederi vechi animate, alb-negru. (mi-a fugit gandul la desenele lui Tim Burton– iti instiga sentimentul de frica, atins parca de o nota nostalgica).

Vizionare placuta !

P.S : Filmul Hugo, realizat de Martin Scorsese vorbeste despre Georges Méliès .

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.