Category: Movies


Whatever works (2009)

Regizor : Woody Allen

Scenarist: Woody Allen

Durata : 92 min

Gen : Comedie, Romantic

 

Whatever works, consider eu a fi un film de rezonanta si deloc pentru toti posibilii spectatori.

Un film complex in care chiar daca se relateaza viata unui om intr-o relatie (ce-i drept bizara), totusi dezbaterile isi focalizeaza subiectele in alte idei.

Despre ce este vorba?

Prejudecati, religie, gradul de acceptare intre oameni, rabdare, homosexualitate, prostia, snobismul. Acest film provoaca si dat fiind faptul ca abunda in subiecte tratate, fiecare are libertatea sa priveasca la el, ceea ce doreste si intelege . Este acel gen de film pe care daca il vizionaezi in momentele/varstele diferite iti ofera sansa de a-l percepe diferit, in pofida evidentului subiect : o relatie dintre doi oameni.

Desi comedie romantica, eu imi permit sa-l numesc documentar (asa l-am perceput). Vad cum mi se redau anumite aspecte ale unei relatii dintre doi oameni: cum se contrubuie la formarea reciproca, cum evolueaza doi oameni in prezenta celuilalt, profunzimea realitatii, teama unei persoane de a se descoperi si despre cum oamenii sunt inconjurati de prosti.

Cine imi povesteste?

Un misogin, asa-zis-ul “geniu neinteles” care aproape luase premiul Nobel in domeniul fizicii, un om ce emana scarba fata de specia umana, considerandu-i pe toti snobi prosti.

De departe recunosti stilul Woody Allen. Este vocea lui si abordarea proprie ale unor aspecte din viata mai sus mentionate, insa interpretata de Boris (Larry David ).

Nu am vazut rostul de a reda povestea sau a-l caracteriza prea mult pe Boris pentru ca nu este un film despre care imi vine sa scriu o recenzie, asa cum am facut pana acum. Este vorba de cum il percepi tu ori eu nu am vrut sa pleci deja de la anumite premise pe care ti le-as fi enumerat eu intr-un tip de recenzie cu care am obisnuit.

Atat pentru acest film. Vizionare placuta!

The marriage of Maria Braun (1979)

Regizor : Rainer Werner Fassbinder     

Scenarist : Rainer Werner Fassbinder

Gen: Drama

Timp : 120 min

Un oras bombardat, un peisaj cum numai razboiul ti-l poate reda si totusi iata-ne vizionand o ceremonie de nunta intre Maria ( Hanna Schygulla ) si soldatul german Hermann ( Klaus Lowitsch ).

Dupa o casnicie de numai o noapte si zi, Hermann este chemat pe front. In tot acest timp, Maria petrece ore in sir in gara cu o poza de a lui intreband de el, chiar cu speranta ca poate mai traieste si se va intoarce. O voce ii spune ca acesta a murit, veste ce nu aduce pe obrajii Mariei nici o lacrima, ci din contra, isi schimba radical atitudinea : isi gaseste un loc de munca intr-un bar din oras- cel mai vizitat bar de catre soldatii americani. Acolo il cunoaste pe Bill ( George Eagles ) cu care leaga o relatie pana intr-o zi [???] cand lucrurile iau o alta intorsatura.

O alta prezenta masculina apare in viata acesteia , pe nume Karl Oswald ( Ivan Desny ) ce ii deschide portile spre o cariera de succes – cu greu dobandita de o femeie in acele timpuri. De la postul umil de secretara, aceasta dezvolta afacerea lui Karl, marcand astfel renasterea economiei in Germania de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial.

Este un fillm al carui inceput este puternic conturat  de zgomotul bombelor ce  se napusteau asupra orasului, insa pe parcursul filmului atmosfera se linisteste. Caracterul Mariei, insa, se remarca odata cu vizionarea povestii crescandu-i intensitatea. Este un personaj al carui drum este ascendent, dar care prin absolut toti pasii si alegerile facute nu lasa impresia decat de un mare sentiment de dragoste fata de sotul ei.

O rochie dobandita de la straini, tigari primite de la soldatii americani, secretara apoi femeie de afaceri, vestimentatie scumpa apoi o casa de vis. Mi-a dat impresia ca nu traia deloc prezentul, ci mereu in viitor (cu gandul la sotul ei). Batea la masina de scris in timp ce i se facea o declaratie de dragoste, vorbea la telefon in timp ce era cautata de de omul care era indragostit de ea. Il umileste, il cheama la ea pentru favoruri sexuale, ii spune ca tine la el dar il trateaza cu o atitudine glaciala. Mai mult de atat : aceasta este cea care ii cere sa se culce cu ea, nu viceversa urmand sa sa-i explice : “You are not having an affair with me. I am having an affair with you”.

Un alt motiv care ma convinge de iubirea ei fata de Hermann este redata de intalnirile pe care Maria le are cu prietena ei din copilarie, Betti ( Elisabeth Trissenaar ) . Aceste aveau loc intr-o cladire veche ce fusese bombardata in razboi si nereconstruita. Obisnuiau amandoua sa se urce cat de sus puteau si sa priveasca totul in jur ( Maria mereu se uita in jos). Le consider a fi retrairile momentelor din ziua nuntii, o amintire resuscitata ( scenele nu durau deloc mult) dupa care aceasta se intorcea in birou sub marca femeii renumite de affaceri.

Aceasta femeie are un suflet intr-o armura. Pastreaza sentimentele pentru hranirea propriei placeri, deloc abordandu-le prin comportament. Nu-si exteriorizeaza decat acel comportament conturat de caracterul unei feministe convinse. Este o femeie frumoasa, de o eleganta aparte, degajand feminitate atat prin atitudine, cat si prin tinutele vestimentare. Traieste in doua lumi: alaturi de afacere si alaturi de sotul ei [???].

Este cel de-al patrulea film al lui Rainer Werner Fassbinder , pe care il vizionez si pot spune ca deja imi permit sa-l clasific, sa-i remarc particularitatile si creativitatea.

Unul dintre semnele originalitatii lui sta  in faptul ca nu reda scene dramatice care instiga spectatorul la reactii emotionale.Nu exista lacrimi, reactii extreme si izbucniri. Regizorul domina reactiile spectatorului din spate, provocandu-l sa vada dramaticul din spatele imaginii. Care imagine? Cea de ansamblu. Drama este povestea in sine, ideea pe care ti-o creaza in minte in timpul vizionarii.

O alta provocare, de data aceasta pentru Rainer Werner Fassbinder si pentru critici este plasarea si abordarea caracterului feminin pe timp de razboi. Lumina in care este pusa femeia in relatie cu societatea atat  in timpul, cat si  dupa un razboi, consider a fi o tema complexa si grea. Razboiul este un factor ce naste intr-un om lucruri inimaginabile ( este ca si cum ai scoate un om in salbaticie si l-ai lasa sa se descurce singur). Razboiul provoaca un haos interios si exterior, te pune in postura de a te uimi pe tine. Rainer Werner Fassbinder a luat femeia ca unealta a experimentului.

Finalul [???] – marca Rainer Werner Fassbinder – numai el putea gandi si pune in scena asa idee.

Vizionare placuta!

Se termina House M.D.

M-am intalnit aseara cu Fox. Ghici ce, dragi fani ai serialului, House M.D. ne paraseste! Gata! Sezonul 8 va fi ultimul! Nu vom mai fi incantati de House ( Hugh Laurie).

Serialul meu preferat, in urma caruia Hugh Laurie a devenit unul dintre actorii mei favoriti . House, un personaj interesant, misterios de la care mi-am mai schimbat anumite puncte de vedere legate de principii, viata.

Sper la un alt serial cu Hugh Laurie!

 Dupa ce mi-am plimbat click-ul mouse-ului pe pagina site-ului Lost Movies, m-am oprit asupra lui Georges Méliès – primul regizor francez , numit si “The father of special effects”  si “the alchemist of light” ( Charlie Chaplin).

Este primul regizor ce a descoperit si folosit trucajul, printre primii creatori ai genului horror – Le Manoir du diable (1896)

A redat cinematografic, visul pamanteanului, si anume : de a ajunge pe luna. Este cel dintai film in care a folosit trucaj, animatie, primul S.F – Le voyage dans la lune (1902).

Un altul la care m-am gandit sa-l postez pe langa acesta – Cinderella (1899) – una dintre povestile copilariei.

Ambele filme sunt ca niste vederi vechi animate, alb-negru. (mi-a fugit gandul la desenele lui Tim Burton– iti instiga sentimentul de frica, atins parca de o nota nostalgica).

Vizionare placuta !

P.S : Filmul Hugo, realizat de Martin Scorsese vorbeste despre Georges Méliès .

Filme de gasit

 Dupa ce am inceput sa vizionez filme constant, m-am intrebat daca exista vreun loc/ site in care as putea gasi filme pierdute ( ale carui regizor nu-l cunoastem, filme care nu au fost promovate, foarte vechi si uitate – adevaratele inceputuri ale cinematografiei).

Lost films este un site dedicat acestu aspect. Contine o lista de peste 3 500 de filme, foarte vechi , datand inca din anii 1890. Site-ul in discutie este unul realizat de catre germani – Muzeul de film si cinematografie . Aveti ocazia sa gasiti regizori , secvente si poze din filme. Modalitatea de cautare este foarte simpla, motorul de cautare gasindu-l in 3 categorii : Regizor, Tara de origine si Anul in care filmul a fost regizat. Mai multe detalii gasiti aici . A sansa sa te inscrii, facandu-ti un cont propriu si participand la lista de filme ( asta daca esti norocos si ai mai descoperit un film vechi). Spor !

Un alt site ce vizeaza genul acesta de filme, se numeste Lostmoviesarchive, e drept, mai nou si cu o gama mai larga, incluzandu-se aici si documentarele. Ceea ce am observat insa la acest site, este faptul ca nu sapa indeajuns de mult in trecut asa cum face cel mai sus mentionat, avand in lista lui multicele filme dupa anul 2000. Mai mult, vine cu un Top 50 in care am gasit filme cu nume rezonant. As trata acest site mai mult ca o lista cu filme (mereu la indemana), intrucat fiecare are o descriere scurta cu trimitere la site-ul : imdb si poate cu un mic review.

Spor la cautat si vizionare placuta!

Imitation of life (1959)

Regizor : Douglas Sirk

Scenarist : Eleanore Griffin

Gen : Drama

Timp : 125 min

Unul dintre cele mai bune filme ale lui Douglas Sirk, laudat de critici si fani, o adevarata capodopera al anilor ’59-’60.

Reda relatia a doua mame si a fiicelor acestora  care se destrama treptat din cauza divergentelor create de ambitii materiale. Un alt subiect bine conturat este rasismul si frica/rusinea de a-ti accepta originea si locul din care  provii.

Actrita Lora Meredith ( Lana Turner ) ii ofera slujba unei femei de culoare Annie JohnsonJuanita Moore ). Intre fiicele acestora se naste o relatie puternica de prietenie, insa uneori devine tensionata din cauza reactiilor de gelozie ale Sarahei Jane ( Susan Kohner ), rusinata de faptul ca mama ei este o femeie de culoare. In acest timp Lora Meredith devine o actrita faimoasa, un Broadway star, fapt ce o indeparteaza de fiica sa, Susie ( Sandra Dee ) , alegand sa se dedice mai mult faimei, copertilor de reviste si filmelor.

Cele doua teme : faima si dorinta de a ascunde trecutul sunt redate realist astfel incat , in ciuda trecerii timpului si schimbarii publicului, reuseste  sa aiba acelasi impact asupra emotiilor unui om. Este acel gen de film care instiga emotiile, nu intelectul.

Imi place cum este filmat . Seamana cu benzile desenate. Culorile sunt puternice, conturand astfel foarte bine personajele si emotiile acestora si implicarea sentimentala. Artificiul pe care il foloseste Douglas Sirk, cel cu oglinzile, iar are o nota distincta si originala, incercand astfel sa sublinieze si sa redea intr-un mod obiectiv personajul si caracterul acestuia. Imi place cum filmeaza o scena in care personajul este oglindit, astfel tu ai posibilitatea de a-l vedea din toate unghiurile.

Nu stiu exact de ce, dar filmul putea fi mai lung, dupa parerea mea. Ca si creatie cinematografica mi se pare impecabil, mai ales pentru anii ’59, insa parca e ceva taiat , pentru ca la un moment dat mi se pare cum Douglas sare peste niste scene care din nou, consider eu, ar fi fost relevante filmului. Un exemplu ar fi momentul in care Sarah Jane pleaca de acasa – mi se pare ca ar fi scene taiate. Oricum nu am de unde sti, dar am senzatia ca am dreptate. Chiar daca ar fi asa, totusi e redat foarte bine.

Si totusi : Annie: How do you tell a child that she was born to be hurt?

E un film ce il recomand.

Vizionare placuta!

The Air I Breathe (2007)

Regizor: Jieho Lee

Scenarist: Jieho Lee, Bob DeRosa

Genul : Crima/Drama

Timp: 95 min

Daca ai vizionat filme ca “The number 23“, “Memento“, “Shuter Island” sau “88Minutes”, atunci ti-l recomand si pe acesta ca sa continui lista. Este genul ala de film ce te tine in suspans pe parcursul acestuia, insa nu intr-atat incat sa-l consideri ca fiind cel mai bun. Nu vei viziona actiune, focalizandu-si atentia pe personaje, implicit poveste.

Filmul este inspirat dintr-un proverb chinezesc care este bazat pe ideea de existenta ce se imparte in patru stari emotionale de baza: fericire, placere, tristete si dragoste, toate patru fiind esentiale existentei personale, atata timp cat le echilibrezi.

Este vorba  de 4 povesti, fiecare purtandu-si numele : fericire (Forest Whitaker), placere ( Brendan Fraser), tristete (Michelle Gellar) si dragoste (Kevin Bacan), toate fiind manevrate de catre mafiotul Fingers (Andy Garcia).

Povestile curg, fiecare avand legatura cu precedenta facandu-si aparitia cate un personaj din anterioara.

Nu este nemaipomenit ca film…, dar felul in care,Jieho Lee, jongleaza cu povestile m-a atras, in-deajuns incat sa-l termin..aa..si aparitia lui Andy Garcia care isi joaca rolul foarte bine.

Far from heaven (2002)

Regizor: Todd Haynes

Scenarist : Todd Haynes

Genul : Drama

Timp : 107 min.

Cu adevarat o provocare pentru Todd Haynes sa joace cu atatea piese pe masa: rasism, homosexualitate si o relatie de cuplu, sfarsind cu 4 nominalizari pentru Oscar si alte 77 de premii.

Un film foarte reusit, din punctul meu de vedere. Mi-a placut foarte mult de Julianne Moore (Cathy Whitaker); si-a jucat rolul foarte bine, intelegand foarte bine personajul, precum si Dennis Quaid (Frank Whitaker)sotul acesteia in film.

Despre ce este vorba? 

O familie fericita si implinita, traind visul american este la un moment dat devastata si destramata de doua conflicte delicate in acea perioada: rasism si homosexualitate. Cathy Whitaker afla faptul ca sotul ei, Frank Whitaker este homosexual.In ciuda incercarilor acestuia sa se trateze, acesta sfarseste prin a se indragosti de un tanar baiat, in timp ce Cathy subjugata dezamagirilor si neimplinirilor din cuplu se simte din ce in ce mai astrasa de gradinarul familiei, Raymond Deagan (Dennis Haysbert), un barbat de culoare.

Sunt doua personaje care de-a lungul filmului isi gasesc eliberarea in peisaje diferite. Frank se afunda in bautura, in timp ce Cathy isi gaseste linistea in intalnirile ei cu Raymond care erau din ce in ce mai dese , in locuri publice, fapt ce la un moment dat a iscat scandal cu privire la relatia dintre un negru si alb in acea perioada. Amanadoi, insa trec prin judecata aspra a prietenilor, implicit a societatii, fapt ce contribuie la divortul celor doi.

Un film al carui buget este destul de marisor. Este genul de imagine , cadre si planuri pe care le vezi in serialul Mad Men (2007) atentie la detalii, cu o vestimentatie imaculata si accesorii ce cladeau moda anilor respectivi, precum esarfa ( o intriga al acestui film).

Acest film este o varianta mai noua, al filmului german : Fear eats the soul (1974)/Angst essen Seele auf (titlul original), realizat de catre regizorul german   Rainer Werner Fassbinder ; un film greu, pretentios, dar care infrunta aceeasi problema, si anume : rasism. Finalurile difera insa, aici intervenind marca fiecarui regizor si perioada in care acestea doua sunt realizate.

Le recomand pe amandoua in aceeasi masura, insa pastrand ordinea cronologica a realizarii lor.

Incepe cu cel german si apoi cel de origine americana.

Vizionare placuta !

BBC Victorian Farm

Gen : Documentar   

Timp : 45 min.

Un documentar realizat de BBC ce reda viata oamenilor din Regatul Unit in perioada victoriana alaturi de Ruth Goodman si cei doi arheologi: Alex Langlands si Peter Ginn. Acesti trei indivizi se intorc in timp si retraiesc viata la tara restaurand o ferma din Scotia.

Zi de zi Ruth, Peter si Alex redescopera traditiile si stilul de viata al taranilor din secolul XII,fiind supusi provocarilor. Sezonul a inceput cu restaurarea casei in care vor locui. Ruth is face loc in bucatarie, jucand rolul femeii secolului XII, redescoperind tainele gatitului, in timp ce Alex si Peter se ocupa cu treburile specifice unui barbat din acele timpuri, din afara casei.

Cei trei indivizi sunt ajutati de o echipa de oameni, locuitori prezenti ai Scotiei, care insa au pastrat obiceiurile din acele timpuri. Toti fac o treaba buna si interesanta de urmarit. Pe mine chiar au reusit sa ma atraga in atmosfera victoriana si de fiecare data cand urmaresc un episod, parca,parca traiesc in secolul XII.

Vizionare placuta!

I Only Want You to Love Me (1976)

Regizor:  Rainer Werner Fassbinder

Scenarist :  Rainer Werner Fassbinder

Genul : Drama

Timp : 104 min

Baiatul cu flori.

Vizionare placuta!