Tag Archive: Rainer Werner Fassbinder


The marriage of Maria Braun (1979)

Regizor : Rainer Werner Fassbinder     

Scenarist : Rainer Werner Fassbinder

Gen: Drama

Timp : 120 min

Un oras bombardat, un peisaj cum numai razboiul ti-l poate reda si totusi iata-ne vizionand o ceremonie de nunta intre Maria ( Hanna Schygulla ) si soldatul german Hermann ( Klaus Lowitsch ).

Dupa o casnicie de numai o noapte si zi, Hermann este chemat pe front. In tot acest timp, Maria petrece ore in sir in gara cu o poza de a lui intreband de el, chiar cu speranta ca poate mai traieste si se va intoarce. O voce ii spune ca acesta a murit, veste ce nu aduce pe obrajii Mariei nici o lacrima, ci din contra, isi schimba radical atitudinea : isi gaseste un loc de munca intr-un bar din oras- cel mai vizitat bar de catre soldatii americani. Acolo il cunoaste pe Bill ( George Eagles ) cu care leaga o relatie pana intr-o zi [???] cand lucrurile iau o alta intorsatura.

O alta prezenta masculina apare in viata acesteia , pe nume Karl Oswald ( Ivan Desny ) ce ii deschide portile spre o cariera de succes – cu greu dobandita de o femeie in acele timpuri. De la postul umil de secretara, aceasta dezvolta afacerea lui Karl, marcand astfel renasterea economiei in Germania de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial.

Este un fillm al carui inceput este puternic conturat  de zgomotul bombelor ce  se napusteau asupra orasului, insa pe parcursul filmului atmosfera se linisteste. Caracterul Mariei, insa, se remarca odata cu vizionarea povestii crescandu-i intensitatea. Este un personaj al carui drum este ascendent, dar care prin absolut toti pasii si alegerile facute nu lasa impresia decat de un mare sentiment de dragoste fata de sotul ei.

O rochie dobandita de la straini, tigari primite de la soldatii americani, secretara apoi femeie de afaceri, vestimentatie scumpa apoi o casa de vis. Mi-a dat impresia ca nu traia deloc prezentul, ci mereu in viitor (cu gandul la sotul ei). Batea la masina de scris in timp ce i se facea o declaratie de dragoste, vorbea la telefon in timp ce era cautata de de omul care era indragostit de ea. Il umileste, il cheama la ea pentru favoruri sexuale, ii spune ca tine la el dar il trateaza cu o atitudine glaciala. Mai mult de atat : aceasta este cea care ii cere sa se culce cu ea, nu viceversa urmand sa sa-i explice : “You are not having an affair with me. I am having an affair with you”.

Un alt motiv care ma convinge de iubirea ei fata de Hermann este redata de intalnirile pe care Maria le are cu prietena ei din copilarie, Betti ( Elisabeth Trissenaar ) . Aceste aveau loc intr-o cladire veche ce fusese bombardata in razboi si nereconstruita. Obisnuiau amandoua sa se urce cat de sus puteau si sa priveasca totul in jur ( Maria mereu se uita in jos). Le consider a fi retrairile momentelor din ziua nuntii, o amintire resuscitata ( scenele nu durau deloc mult) dupa care aceasta se intorcea in birou sub marca femeii renumite de affaceri.

Aceasta femeie are un suflet intr-o armura. Pastreaza sentimentele pentru hranirea propriei placeri, deloc abordandu-le prin comportament. Nu-si exteriorizeaza decat acel comportament conturat de caracterul unei feministe convinse. Este o femeie frumoasa, de o eleganta aparte, degajand feminitate atat prin atitudine, cat si prin tinutele vestimentare. Traieste in doua lumi: alaturi de afacere si alaturi de sotul ei [???].

Este cel de-al patrulea film al lui Rainer Werner Fassbinder , pe care il vizionez si pot spune ca deja imi permit sa-l clasific, sa-i remarc particularitatile si creativitatea.

Unul dintre semnele originalitatii lui sta  in faptul ca nu reda scene dramatice care instiga spectatorul la reactii emotionale.Nu exista lacrimi, reactii extreme si izbucniri. Regizorul domina reactiile spectatorului din spate, provocandu-l sa vada dramaticul din spatele imaginii. Care imagine? Cea de ansamblu. Drama este povestea in sine, ideea pe care ti-o creaza in minte in timpul vizionarii.

O alta provocare, de data aceasta pentru Rainer Werner Fassbinder si pentru critici este plasarea si abordarea caracterului feminin pe timp de razboi. Lumina in care este pusa femeia in relatie cu societatea atat  in timpul, cat si  dupa un razboi, consider a fi o tema complexa si grea. Razboiul este un factor ce naste intr-un om lucruri inimaginabile ( este ca si cum ai scoate un om in salbaticie si l-ai lasa sa se descurce singur). Razboiul provoaca un haos interios si exterior, te pune in postura de a te uimi pe tine. Rainer Werner Fassbinder a luat femeia ca unealta a experimentului.

Finalul [???] – marca Rainer Werner Fassbinder – numai el putea gandi si pune in scena asa idee.

Vizionare placuta!

Advertisements

O piesa indrazneata, un film care trateaza homosexualitatea anilor ’70, o femeie frumoasa, faimoasa care cade prada sentimentului de dragoste in fata unei alte prezente feminine.

Die bitteren Tränen der Petra von Kant(titlul original) 

Regizor : Rainer Werner Fassbinder        

Scenarist : Rainer Werner Fassbinder

Genul : Drama

Durata : 124 min

Creatoare de moda, Petra von Kant (Margit Carstensen), recent divortata sfarseste prin a se indragosti de un viitor model pe care chiar ea il lanseaza, pe nume Karin (Hanna Schyguilla). Starile si provocarile pe care le confrunta o invata pe aceasta sa realizeze cat de nedreapta a fost cu cei din jurul ei.

Petra este vizitata de sora ei, Sidonie (Katrin Schaake), care povesteste despre noua schimbare ce a avut loc in relatia cu sotul ei. Sidonie puncteaza modul in care se intelege cu el si iluzia de autoritate pe care i-o ofera sotului, sfarsind prin a-l determina sa faca in felul ei. Exact aceasta lipsa de sinceritate si inselaciune este ceea ce o deranjeaza pe Petra, lucru nascut in urma relatiei cu fostul sot. Impreuna cu Sidonie, la aceasta intalnire apare Karin Thim, fata care atrage privirile Petrei; fapt pentru care Petra o invita intr-o seara tarzie la o intalnire in propriul ei apartament si camera. Aceasta intalnire are loc intr-o atmosfera eleganta, selecta si pretentioasa precum Petra, urmand ca si vestimentatiile celor doua sa fie in aceeasi nota si asemanatoare, la cerinta Petrei. Dupa o lunga discutie in care se dezbate trecutul lui Karin, Petra sfarseste in a o invita pe Karin sa locuiasca cu ea, urmand sa-i devina model pentru urmatoarea colectie ce are sa-i fie dedicata lui Karin.

In al doilea plan, simultan se observa prezenta umilei servitoare, pe nume Marlene. Este peronajul ce contrasteaza si evidentiaza caracterul Petrei, cel fara de care, personajul Petra nu ar fi capatat aceasta aliura si caracteristici. Tacerea lui Marlene, de fapt (consider eu) povesteste realitatea vietii Petrei, si aici fac apel la ipostazele in care creatoare de moda nevoita sa minta in diferite ipostaze, o alunga pe Marlene din camera sub diferite pretexte.

Film, insa intreaga desfasurare urmeaza regulile unei piese de teatru ce se desfasoara in trei acte. Decorul este pronuntat de camera Petrei, patul acesteia devenind motorul fiecarei actiuni/dialog. Decorul vorbeste de la sine : un perete pictat in opera lui Nicolas Poussin , deasemenea manechinele (goale) – ce m-au facut sa ma gandesc la contrastul acestora si a personajelor, ulterior acestea imbracand personalitatile Petrei , respectiv Karin si Marlene. In actul doi, creatoarea de moda le aseaza in acelasi context in care si-ar fi dorit sa fie in pat alaturi de Karin si privite de Marlene (lucru foarte interesant si sugestiv).

Fassbinder foloseste diferite jocuri in camera Petrei  la nivel de mise-en-scène, redand din aceasta o platforma a caracterelor ce joaca in opera. In primul act, pisa dominanta este patul , urmand ca in cel de-al doilea sa dispara , piesa cheie fiind preluata de covorul alb. Marlene devine omniprezenta , chiar daca imaginea nu o suprinde, prezenta putand fi simtita in momentele in care aceasta bate la masina de scris.

Piesa in discutie imi reda ideea de autodistrugere intr-o subtila lupta cu o frustrare a Petrei din dorinta de a-i controla pe cei din jurul ei. Clacheaza in sentimente, terminand prin suferinta, insa manifestandu-si-o prin controlul pe care il are asupra lui Marlene. Este o femeie ce traieste in propria realitate, cu cerinte nascute din educatie si perspetive, insa pusa in ipostaza de a le aplica clacheaza prin a nu le putea suporta, si aici vreau sa dau exemplu discutia dintre ea si Karin careia  ii cere sinceritate, fara minciuni;aceasta si-o exprima,urmand ca Petra sa reactioneze negativ si dezamagitor pentru Karin.Traieste in propria lumea , imaginandu-si intamplari si circumstante, fac trimtere la diminetile in care se trezeste si se aranjajeaza lasandu-ne impresia ca in sfarsit cadrul se va schimba si ca va iesi din casa, insa nu..ramane in propria-i camera. Petra este modelul femeii pline de succes in moda, traind in lux si eleganta caracteristica ce incepe sa investeasca in propria papusa si dragoste Karin, oferindu-i suport sentimental si material. Cadrul celor doua impreuna se sfarseste exact cum s-a sfarsit intre Petra si sotul ei: Karin ii cere bani, de aici inteleg faptul ca Petra nu este pregatita in a-si investi interesul in dezvoltarea ei la nivel de om -fiinta sociala, ci se adanceste in superficial pretinzand ca stie (urme ale disciplinei si educatiei, lucru contracarat de Karin, de altfel : “Discipline’s okay as long as you’re having fun.” adaug eu : atata timp cat intelegi diferenta intre trebuie si nu trebuie, atunci cand chiar trebuie. ) Din cauza celor doua puncte de vedere diferite, cele doua ajung la despartire.

Filmul imi arata o evolutie a personajului feminim Petra von Kant : felul in care acesta ii incita reactiile Petrei si o provoaca, marcheaza urmatorul lucru, si anume ca este omul caruia i se ia tot ce detine mai pretios , este dezbracat sentimental pana cand este lasat singur, umilit si sfarmat, dar, care la sfarsit zambeste, zambeste in momentul in care o elibereaza pe Marilene. Ce elibereaza pana la urma? Intreg filmul mi-a nascut urmatoarea intrebare: care e adevarata creatoare de moda? Petra von Kant sau Marlene. Care dintre cele doua , este adevarata femeie faimoasa?!

Rainer Werner Fassbinder , regizor al acestui film, ce a fost creeat in 10 ani, insa scris in 12 ore, initial numai o piesa de teatru. Orientarile personale sexuale sunt oglindite in creatiile cinematografice, acesta fiind bisexual. Este faimos pentru propria viziune, de cele mai multe ori ce intriga si provoaca, atinge cu stilul lui ce deranjeaza, prezentand un inconfort la vizionarea filmelor, insa deloc negativ, ci doar picant. Un om ce isi instiga creatia cinematografica umbrita de auto-distrugere, violenta, s&m transformand totul in pura arta plina de semnificatii demne de vizualizat. Un regizor obraznic, tind eu sa il cred, limita lui fiind sfarsitul artei, nefiind insa atins de capcana vulgarului si pornografiei.

Producator a 40 de filme in 15 ani, adaugand pe langa acestea si piese de teatru.

Acest film este considerat cea mai buna creatie a lui Rainer Werner Fassbinder, deci daca te uiti la ea, ai inceput bine, mai mult o sa vrei sa-i mai vezi din filme.

Vizionare placuta!