O piesa indrazneata, un film care trateaza homosexualitatea anilor ’70, o femeie frumoasa, faimoasa care cade prada sentimentului de dragoste in fata unei alte prezente feminine.

Die bitteren Tränen der Petra von Kant(titlul original) 

Regizor : Rainer Werner Fassbinder        

Scenarist : Rainer Werner Fassbinder

Genul : Drama

Durata : 124 min

Creatoare de moda, Petra von Kant (Margit Carstensen), recent divortata sfarseste prin a se indragosti de un viitor model pe care chiar ea il lanseaza, pe nume Karin (Hanna Schyguilla). Starile si provocarile pe care le confrunta o invata pe aceasta sa realizeze cat de nedreapta a fost cu cei din jurul ei.

Petra este vizitata de sora ei, Sidonie (Katrin Schaake), care povesteste despre noua schimbare ce a avut loc in relatia cu sotul ei. Sidonie puncteaza modul in care se intelege cu el si iluzia de autoritate pe care i-o ofera sotului, sfarsind prin a-l determina sa faca in felul ei. Exact aceasta lipsa de sinceritate si inselaciune este ceea ce o deranjeaza pe Petra, lucru nascut in urma relatiei cu fostul sot. Impreuna cu Sidonie, la aceasta intalnire apare Karin Thim, fata care atrage privirile Petrei; fapt pentru care Petra o invita intr-o seara tarzie la o intalnire in propriul ei apartament si camera. Aceasta intalnire are loc intr-o atmosfera eleganta, selecta si pretentioasa precum Petra, urmand ca si vestimentatiile celor doua sa fie in aceeasi nota si asemanatoare, la cerinta Petrei. Dupa o lunga discutie in care se dezbate trecutul lui Karin, Petra sfarseste in a o invita pe Karin sa locuiasca cu ea, urmand sa-i devina model pentru urmatoarea colectie ce are sa-i fie dedicata lui Karin.

In al doilea plan, simultan se observa prezenta umilei servitoare, pe nume Marlene. Este peronajul ce contrasteaza si evidentiaza caracterul Petrei, cel fara de care, personajul Petra nu ar fi capatat aceasta aliura si caracteristici. Tacerea lui Marlene, de fapt (consider eu) povesteste realitatea vietii Petrei, si aici fac apel la ipostazele in care creatoare de moda nevoita sa minta in diferite ipostaze, o alunga pe Marlene din camera sub diferite pretexte.

Film, insa intreaga desfasurare urmeaza regulile unei piese de teatru ce se desfasoara in trei acte. Decorul este pronuntat de camera Petrei, patul acesteia devenind motorul fiecarei actiuni/dialog. Decorul vorbeste de la sine : un perete pictat in opera lui Nicolas Poussin , deasemenea manechinele (goale) – ce m-au facut sa ma gandesc la contrastul acestora si a personajelor, ulterior acestea imbracand personalitatile Petrei , respectiv Karin si Marlene. In actul doi, creatoarea de moda le aseaza in acelasi context in care si-ar fi dorit sa fie in pat alaturi de Karin si privite de Marlene (lucru foarte interesant si sugestiv).

Fassbinder foloseste diferite jocuri in camera Petrei  la nivel de mise-en-scène, redand din aceasta o platforma a caracterelor ce joaca in opera. In primul act, pisa dominanta este patul , urmand ca in cel de-al doilea sa dispara , piesa cheie fiind preluata de covorul alb. Marlene devine omniprezenta , chiar daca imaginea nu o suprinde, prezenta putand fi simtita in momentele in care aceasta bate la masina de scris.

Piesa in discutie imi reda ideea de autodistrugere intr-o subtila lupta cu o frustrare a Petrei din dorinta de a-i controla pe cei din jurul ei. Clacheaza in sentimente, terminand prin suferinta, insa manifestandu-si-o prin controlul pe care il are asupra lui Marlene. Este o femeie ce traieste in propria realitate, cu cerinte nascute din educatie si perspetive, insa pusa in ipostaza de a le aplica clacheaza prin a nu le putea suporta, si aici vreau sa dau exemplu discutia dintre ea si Karin careia  ii cere sinceritate, fara minciuni;aceasta si-o exprima,urmand ca Petra sa reactioneze negativ si dezamagitor pentru Karin.Traieste in propria lumea , imaginandu-si intamplari si circumstante, fac trimtere la diminetile in care se trezeste si se aranjajeaza lasandu-ne impresia ca in sfarsit cadrul se va schimba si ca va iesi din casa, insa nu..ramane in propria-i camera. Petra este modelul femeii pline de succes in moda, traind in lux si eleganta caracteristica ce incepe sa investeasca in propria papusa si dragoste Karin, oferindu-i suport sentimental si material. Cadrul celor doua impreuna se sfarseste exact cum s-a sfarsit intre Petra si sotul ei: Karin ii cere bani, de aici inteleg faptul ca Petra nu este pregatita in a-si investi interesul in dezvoltarea ei la nivel de om -fiinta sociala, ci se adanceste in superficial pretinzand ca stie (urme ale disciplinei si educatiei, lucru contracarat de Karin, de altfel : “Discipline’s okay as long as you’re having fun.” adaug eu : atata timp cat intelegi diferenta intre trebuie si nu trebuie, atunci cand chiar trebuie. ) Din cauza celor doua puncte de vedere diferite, cele doua ajung la despartire.

Filmul imi arata o evolutie a personajului feminim Petra von Kant : felul in care acesta ii incita reactiile Petrei si o provoaca, marcheaza urmatorul lucru, si anume ca este omul caruia i se ia tot ce detine mai pretios , este dezbracat sentimental pana cand este lasat singur, umilit si sfarmat, dar, care la sfarsit zambeste, zambeste in momentul in care o elibereaza pe Marilene. Ce elibereaza pana la urma? Intreg filmul mi-a nascut urmatoarea intrebare: care e adevarata creatoare de moda? Petra von Kant sau Marlene. Care dintre cele doua , este adevarata femeie faimoasa?!

Rainer Werner Fassbinder , regizor al acestui film, ce a fost creeat in 10 ani, insa scris in 12 ore, initial numai o piesa de teatru. Orientarile personale sexuale sunt oglindite in creatiile cinematografice, acesta fiind bisexual. Este faimos pentru propria viziune, de cele mai multe ori ce intriga si provoaca, atinge cu stilul lui ce deranjeaza, prezentand un inconfort la vizionarea filmelor, insa deloc negativ, ci doar picant. Un om ce isi instiga creatia cinematografica umbrita de auto-distrugere, violenta, s&m transformand totul in pura arta plina de semnificatii demne de vizualizat. Un regizor obraznic, tind eu sa il cred, limita lui fiind sfarsitul artei, nefiind insa atins de capcana vulgarului si pornografiei.

Producator a 40 de filme in 15 ani, adaugand pe langa acestea si piese de teatru.

Acest film este considerat cea mai buna creatie a lui Rainer Werner Fassbinder, deci daca te uiti la ea, ai inceput bine, mai mult o sa vrei sa-i mai vezi din filme.

Vizionare placuta!