Sportul…

Hmm…prefer sa-l practic, nu sa-l vizionez ! E adevarat , copilaria mea a avut si ea un vis , si anume : eu – gimnasta  asa cum si colega mea de breasla, Andreea Mihalcea, ne impartaseste aici.

Personal, cuvantul sport il asociez cu :” trezit de dimineata”, “buna dispozitie”,”sanatate”si “educatie”. Pentru unii insa acesta deja devine un stil de viata, mai mult : isi dezvolta o cariera. Cred cu indarjire ca sportul contribuie foarte mult la educatia fiecaruia dintre noi, implicit la formarea unei personalitati, caracter.

Adeseori privesc sportul ca o modalitate de a petrece timpul meu liber alaturi de prieteni sau colegi, iar daca se intampla sa fi avut o zi proasta, e prilejul meu de a-mi varsa amarul, fara sa aud : “Auuu..ce ai cu mine? De ce dai? Ce ti-am facut?”

Si iar rostesc cuvantul “sport” si imi mai vine ceva in minte. Pentru mine sportul se imparte in doua categorii : cel comun, practicat de majoritatea si sportul de societate  (partea mea preferata), in care mai marii se intalnesc cu scopul de a planui strategii in afaceri proprii, sau promovari/extinderi ale afacerilor..intr-un cuvant o alta modalitate de a face bani mai multi. Scenele acestea le regasesc intr-un mod constant in filme de actiune, mai rar drame, in care aceste intalniri “hai sa jucam golf” sunt un fel de undercover-uri (lucru ce imi place teribil de mult).

Numai terenurile de golf si tenis stiu mai multe decat ceea ce va pot spune eu acum.

Cam asta inseamna sportul pentru mine..nimic complicat sau deosebit., insa Alexandra Blas ne va spune o alta parere. Tu Iris, ce zici?