Twenty Vicodin

In mod sigur va fi un sezon interesant si cred ca picanteriile vor veni odata cu aparitia noului doctor, pe nume Adams, o alta prezenta feminina in decorul “hausian”(daca imi permiteti). Fiecare femeie care reuseste sa relationeze cu personajul in discutie e cu totul deosebita fiind surprinsa de ochii lui House cu totul altfel de cat ar fi in mod deosebit. Imi plac foarte mult caracterizarile acestuia si modul in care le citeste – preferata mea este cea care surprinde pantofii femeii. Doctorul Adams e o alta provocare pentru House. Am fost mai sigura de lucrul acesta in momentul in care reactia ei la starea pacientului a fost “cool” ceea e indica un interes aparte fata de meseria pe care o are ( un plus in fata lui House). Sa fie urmatorul personaj exploatat de House, supus la diverse provocari?

Bine-nteles ca inca din primul episod, in ciuda locatiei lui House, acesta are un pacient. Diagnosticarea acestuia trece prin acelasi proces, si anume: contraziceri, lupte de pareri, incercarile de convingere ale lui House.

Totusi ce vreau sa subliniez este modul in care s-a terminat episodul. Scena cu care se incheie mi se pare ca ar fi eticheta intregului sezon ce va urma. Dupa toate cele intamplate de-a lungul episodului, House este surpins singur ,intr-o camera intunecoasa . Acestuia ii revine zambetul pe buze la citirea celor 3 cuvinte importante , fiind si preferatele lui, si anume “You were right”, si nu “I love you” care a surprins sezonul trecut. Cele noi 3 cuvinte trimit spre respectul pe care o persoana il castiga in fata lui House, la rostirea acestora. Aceasta este o satisfactie si un merit a lui House dupa luni de singuratate, framantare, intrebari si raspunsuri, autopedepsire. Sa fi fost acesta pretul pe carea trebuit sa-l plateasca, in schimbul la “you were right”? Merita?